Ascult picurul ploii in causul inimii,mi'as dori sa imi fie mai usor sa ma recunosc pe mine insami in astfel de momente caracterizate de o mare simplitate interioara.
Momente in care imi intind colturile inimii in toate partile de unde ar putea sa vina fericirea proprie.
Fara sa vreau gandul mi'a adus imaginea aripilor.Aripi solidificate din propriile mele ganduri si simturi;transparente,dar totodata incarcate de voluptatea viselor.N'as vrea ca atunci cand bate vantul,aripile mele sa se indrepte in directia adierii,de aceea le'am spus,aripilor mele sa fie intr'o stransa legatura cu dorintele mele cele mai ascunse pentru a stii incotro sa ma poarte.
Am hotarat ca in timpul calatoriei indepartate sa pastrez mereu ochii inchisi,astfel as putea crede ca sunt intr'o continua ascensiune spre ideal,nu vreau sa vad drumul,vreau ca atunci cand bratele mele vor imbratisa pe deplin euforia,libertatea si fericirea sa nu cunosc drumul de intoarcere.
Mi'ar placea ca aripile sa aiba o culoare anume,de exemplu albastru.Imi da senzatia de infinit,de mister,ma face sa ma gandesc la cer.Tot timpul mi'a fost ciuda ca nu pot sa ating cerul cu podul palmelor sau sa pot sa cuprind in brate un nor.
Daca in zborul meau as trece pe deasupra unui lan de grau,tare mi'ar placea sa ma cufund cu totul in el,sa'i simt freamatul copt si tic-tac-ul inimii.Dar imbratisarea cerului de jos ma ridica deasupra dorintelor mele si deasupra gandului inaripat intr'un loc al seninului si apropiat ca inima mea insetata de zbor.

astazi:canicula si paradox


Il n’y a pas d’eau dans la bouteille
Ni de lait dans le refrigerateur
On peut etre aider de Adam
Il est parti de noel,la Paque s’approche
Il pleut dans la bouteille
Il pleut du lait
La bouteille se remplie de nouveau avec...de l’eau
Et parmi l’eau des reves
Et des fourmis
Et des idees
Et de majuscules
Des epreuves echoues
Quoi?il pleut?c’est vrai?
Il pleut parce que la bouteille veut juste
Des fourmis?qui desirait des fourmis?
Mais des majuscules?
La bouteille n’a pas le droit de vote?
La bouteille est morte depuis des siecles
La bouteille est un objet
La bouteille est un objet mort.

Strop agitat de ploaie,
Strop bezmetic izbit de fruntea mea,
de buzele mele,de umerii mei...
Inunda trupuri cu racoare,
tuna si fulgera.
Umbrelele rosii se saluta-n mers
Norii plang pentru univers...
Pamantul gusta ploaia
O simte,se imbata cu ea pana la confuzie.
Corzi acordate se rasfrang in ecou.
Ma aplec si sarut ploaia
Ii ating chipul cu palmele
Parul meu este una cu ea,zdrobit de fiecare picatura in parte
Rebel si ud...
Furtuna declanseaza in interioru'mi o furtuna si mai mare
Copacii nesiguri isi clatina frunzele in vant
Trandafirului din suflet i'a cazut o petala
Clape de pian imi inunda launtrul.
Norii,suparati,ma transforma intr'un om al ploii
Picioruse scaldate in tenesi uzi de atat ploaie
Alearga spre un adapost!
Sunt libera,atat de libera
incat ma invart,ma invart...si ametesc.
Ploaia mi'a ratacit atentia de la drumul meu
Astfel ca acum pasesc pe carari necunoscute.
Iubesc norii pentru ca ma rasfata cu lacrimile lor
Prin asta imi arata ca nu m'au uitat
Le este dor de dansurile mele in ploaie,
de sarurtul meu si atingerea mea.
Si...cu toate ca le cant rar
Primavara,mai ales primavara,le place sa le cant,noaptea.
Si ploua,ploua si mai tare...ma aplauda
Golita de sentimente,sufletul s'a luat de mana cu ploaia,
A plecat...m'a lasat pe mine cu mine.

Gandul imi primea fiinta,
Marea'mi asculta dorinta,
Cele mai ascunse soapte
Se pierdeau subtil in noapte.

Cu picioarele scaldate de nisipul ars de vise
Parul'mi cret dansa cu vantul
Cartile erau nescrise
Aripi atingeau pamantul.

Ochii cruzi,vesteau iubirea
Buze de margaritare imi aduceau venirea
Gustul pielii era crin
Parfum adolescentin
Spirit frust,libertin....

Si bemol major..
Si bemol,mi bemol la cheie...
Sunete ascunse in propriul ecou,
o soapta trezita in mine,
inainte de a adormi gandul ratacit pe strazile albastre...
desenate de ingeri.

Soarele isi trimite gratios razele spre pamant
Natura reinvie..totul devine sfant.
Zambete de copii se ridica in neant
Natura se bucura,zmeele flutura,
Iarba incepe sa creasca,copacii sa inmugureasca,
Blocurile par imbracate in staniol
Orasul este sub stapanirea verdelui crud
Un fotograf face o sedinta nud
Un pictor picteaza'n zumzet de albine
O violonista acompaniaza ciripitul pasarelelor
Totul pare plasmuit de o nemarginita fericire
A florilor multicolore,a soarelui primitor
a mirosului proaspat de primavara!

putin din oarecare.
O mangaiere de soare ma trezeste in fiecare dimineata
O atingere de vant ma face sa ma simt euforica
Un salut de zenit imi inveseleste intreaga zi
O privire venita din partea ta imi decoreaza visele.

S-a făcut târziu în mine...M-am întors din drum,
Inainte ca luna să-și scoată batistuta pentru as intampina prima lacrima
Viața este insidioasă,vrea să te prindă în afara ei,
învăluit în beznă și-n tăcere.

Există întuneric,dar nu există frică
Drumul învăluit în beznă îl cunoști nu numai cu picioarele,
Ci și cu mâinile,cu lacrima amestecată cu tină, care, demult, a vindecat orbii,
A alungat zâmbetul amar, a sărbătorit biruința luminii.

Ești sigur că-i drumul pe care nu-l vei uita niciodată
Ești sigur că-i drumul care naște în tine dorința
De a întoarce capul în căutarea luminii dinlăuntru,
A speranței născute cu asistența binefăcătoare a iubirii,
A gândului care își procură aripi de cea mai bună calitate.

Înveți să săruți mâinile care au astupat izvoarele,
Care au bagatelizat visele,care au frânt mândria soarelui..
Ele, aceste mâini, au nevoie de sărutul tău ca de o Înviere...
Este singura provocare care ne justifică rostul,destrămarea.

Te lași învins de doruri și nerăbdări copilărești,
De căutări inocente, care te propulsează pe verticala iubirii,
îți readuce disponibilitatea față de lumină,
îți deschide ochii pentru a vedea că lumea este o minune continuă,
o imensă parabolă a bucuriei regăsirii.

Am o slăbiciune pentru florile de tei...
Au ceva în comun cu uitarea, cu somnul, cu visul.
Adesea îmi umplu brațele cu ele și mi le dăruiesc cu uimire,
Ca și cum atunci descopăr gestul dăruirii,
Ca și cum atunci are loc cea dintâi și cea de pe urmă explozie florală din univers,
Ca și cum atunci s-a rostit primul: Să fie...!

În aer se simte mireasma proaspătă a nardului curat
în jur sunt așezate,de o mână delicată, pietre de onix și safir
în văzduh se aude imnul corului îngeresc,
Iar eu,învăț să pășesc, cu sfială, printre miracole...
Toate împreună cu mine fiind fiice ale Miracolului iubirii divine!

Aici jos langa cetate,
Nu e loc pentru razboi
E frumoasa minunata
lumea'n care traim noi

Cu privirea lui de soare
Poleieste totu'njur
Cine se intreaba oare
Ce'i nedrept sau fals,impur?

Sufletul lui nepatat
Nici nu vede pata unde'i
Pentru el toate's minuni
Si un zbor curat de fluturi

Asta este fericirea
Sa nu vezi nimic in ceturi
Sa nu crezi nimic din zvonuri

Doar copilul e in stare
Sa creeze o lume buna
Caci el vede cer senin,
Acolo unde'i furtuna.

Soarele,obosit dupa un ultim efort
Coboara ca un prunc in leaganul naturii
Pentru noi devine regele mort
Rege-nchinat peste noapte.

Din linistea pura a serii
Doar crengile pomilor usor tremura a viata
E insusi freamatul negurii,
Dar totul se’nvaluie-n ceata

Calma,eu privesc orizontul
Infinitul pare nemarginit
Melancholic se’nclina pamantul
Iar freamatul serii e mut.

Ti’a sunat ceasul,
Scoala eroule
Si lasa’mi si mie
O bucatica de cer.
Sprijina’ti umbra de umbra mea,
Dar nu ma patrunde intrutotul.
Nu mai sunt cea
Ce te’a invatat sa uicizi,
Calaule de simtaminte.
Cine te’a pus sa plangi,
Inainte de a ucide
Si singuratatea in doi?
Te compatimesc
Si’ti rezerv
O singura sansa:
Viata in subconstient.

Am visat odata ca,

Nu existau

Nici stanca,nici munti,

Nici lac,nici mare,

nici floare,nici gradini,

nici viata,nici pamant

Si erau pe undeva

Intre antimaterie si cosmos.

Stateam rezemata de tarm

Sprijinita de o stanca si de un val.

Si simteam orizontul

Ca’mi pica pe crestete

Si eram ca un zbor,

Ca un vant,ca o nota fugita

Dintr’o sonata a lui ysaye

Si credeam in mine,ca in adanc,

Iar in stele ca in inimi…

Si speram si visam

Si asa am invatat sa cred in visuri

Ma indoiesc totusi de adevarul lor :-??