prospetime!

Soarele isi trimite gratios razele spre pamant
Natura reinvie..totul devine sfant.
Zambete de copii se ridica in neant
Natura se bucura,zmeele flutura,
Iarba incepe sa creasca,copacii sa inmugureasca,
Blocurile par imbracate in staniol
Orasul este sub stapanirea verdelui crud
Un fotograf face o sedinta nud
Un pictor picteaza'n zumzet de albine
O violonista acompaniaza ciripitul pasarelelor
Totul pare plasmuit de o nemarginita fericire
A florilor multicolore,a soarelui primitor
a mirosului proaspat de primavara!

putin din oarecare

putin din oarecare.
O mangaiere de soare ma trezeste in fiecare dimineata
O atingere de vant ma face sa ma simt euforica
Un salut de zenit imi inveseleste intreaga zi
O privire venita din partea ta imi decoreaza visele.

Dragostea

S-a făcut târziu în mine...M-am întors din drum,
Inainte ca luna să-și scoată batistuta pentru as intampina prima lacrima
Viața este insidioasă,vrea să te prindă în afara ei,
învăluit în beznă și-n tăcere.

Există întuneric,dar nu există frică
Drumul învăluit în beznă îl cunoști nu numai cu picioarele,
Ci și cu mâinile,cu lacrima amestecată cu tină, care, demult, a vindecat orbii,
A alungat zâmbetul amar, a sărbătorit biruința luminii.

Ești sigur că-i drumul pe care nu-l vei uita niciodată
Ești sigur că-i drumul care naște în tine dorința
De a întoarce capul în căutarea luminii dinlăuntru,
A speranței născute cu asistența binefăcătoare a iubirii,
A gândului care își procură aripi de cea mai bună calitate.

Înveți să săruți mâinile care au astupat izvoarele,
Care au bagatelizat visele,care au frânt mândria soarelui..
Ele, aceste mâini, au nevoie de sărutul tău ca de o Înviere...
Este singura provocare care ne justifică rostul,destrămarea.

Te lași învins de doruri și nerăbdări copilărești,
De căutări inocente, care te propulsează pe verticala iubirii,
îți readuce disponibilitatea față de lumină,
îți deschide ochii pentru a vedea că lumea este o minune continuă,
o imensă parabolă a bucuriei regăsirii.

Am o slăbiciune pentru florile de tei...
Au ceva în comun cu uitarea, cu somnul, cu visul.
Adesea îmi umplu brațele cu ele și mi le dăruiesc cu uimire,
Ca și cum atunci descopăr gestul dăruirii,
Ca și cum atunci are loc cea dintâi și cea de pe urmă explozie florală din univers,
Ca și cum atunci s-a rostit primul: Să fie...!

În aer se simte mireasma proaspătă a nardului curat
în jur sunt așezate,de o mână delicată, pietre de onix și safir
în văzduh se aude imnul corului îngeresc,
Iar eu,învăț să pășesc, cu sfială, printre miracole...
Toate împreună cu mine fiind fiice ale Miracolului iubirii divine!

Inocenta

Aici jos langa cetate,
Nu e loc pentru razboi
E frumoasa minunata
lumea'n care traim noi

Cu privirea lui de soare
Poleieste totu'njur
Cine se intreaba oare
Ce'i nedrept sau fals,impur?

Sufletul lui nepatat
Nici nu vede pata unde'i
Pentru el toate's minuni
Si un zbor curat de fluturi

Asta este fericirea
Sa nu vezi nimic in ceturi
Sa nu crezi nimic din zvonuri

Doar copilul e in stare
Sa creeze o lume buna
Caci el vede cer senin,
Acolo unde'i furtuna.

Seara

Soarele,obosit dupa un ultim efort
Coboara ca un prunc in leaganul naturii
Pentru noi devine regele mort
Rege-nchinat peste noapte.

Din linistea pura a serii
Doar crengile pomilor usor tremura a viata
E insusi freamatul negurii,
Dar totul se’nvaluie-n ceata

Calma,eu privesc orizontul
Infinitul pare nemarginit
Melancholic se’nclina pamantul
Iar freamatul serii e mut.

Impacare cu eul

Ti’a sunat ceasul,
Scoala eroule
Si lasa’mi si mie
O bucatica de cer.
Sprijina’ti umbra de umbra mea,
Dar nu ma patrunde intrutotul.
Nu mai sunt cea
Ce te’a invatat sa uicizi,
Calaule de simtaminte.
Cine te’a pus sa plangi,
Inainte de a ucide
Si singuratatea in doi?
Te compatimesc
Si’ti rezerv
O singura sansa:
Viata in subconstient.








Sa crezi in vise!


Am visat odata ca,

Nu existau

Nici stanca,nici munti,

Nici lac,nici mare,

nici floare,nici gradini,

nici viata,nici pamant

Si erau pe undeva

Intre antimaterie si cosmos.

Stateam rezemata de tarm

Sprijinita de o stanca si de un val.

Si simteam orizontul

Ca’mi pica pe crestete

Si eram ca un zbor,

Ca un vant,ca o nota fugita

Dintr’o sonata a lui ysaye

Si credeam in mine,ca in adanc,

Iar in stele ca in inimi…

Si speram si visam

Si asa am invatat sa cred in visuri

Ma indoiesc totusi de adevarul lor :-??

Despre mine

Fotografia mea
"Cand nu mai aveam nimic de pierdut,am primit totul,cand am incetat sa fiu cine eram,m'am regasit pe mine insumi,cand am cunoscut umilinta si supunerea am devenit liber" Paulo Coelho-Zahir

Persoane interesate