Seara

Soarele,obosit dupa un ultim efort
Coboara ca un prunc in leaganul naturii
Pentru noi devine regele mort
Rege-nchinat peste noapte.

Din linistea pura a serii
Doar crengile pomilor usor tremura a viata
E insusi freamatul negurii,
Dar totul se’nvaluie-n ceata

Calma,eu privesc orizontul
Infinitul pare nemarginit
Melancholic se’nclina pamantul
Iar freamatul serii e mut.

1 comentarii:

Franz. spunea...

pretty pretty!
-imi place in special finalul :)

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
"Cand nu mai aveam nimic de pierdut,am primit totul,cand am incetat sa fiu cine eram,m'am regasit pe mine insumi,cand am cunoscut umilinta si supunerea am devenit liber" Paulo Coelho-Zahir

Persoane interesate